Au trecut doua saptamani de la cursul Iubirii. Iubirea atat de minunata, cand dai voie inimii sa se deschida si sa infloreasca aici iubirea.
Poate sunt la inceput, pentru ca mai am atat de multe de invatat, dar incep sa fac pasi in drumul meu. Sunt atat de multe la care vreau sa renunt, ca sa fac loc iubirii in inima mea, bucuriei din fiecare clipa. Mi-e atat de dor de bucurie si de iubire...
Si nu este usor sa renunti la o veche viata, cu tot ce a insemnat ea si bune si rele, ca sa descoperi ca noul poate fi mult mai minunat. Ca poti trai liber, ca poti sa incepi sa iubesti si sa te bucuri de viata mult mai mult. Este atat de greu sa te abandonezi in bratele vietii, sa nu mai incerci sa controlezi totul, sa lasi totul sa curga fara sperante si asteptari incapatanate. Sa ai incredere, ca totul va fi bine.
Dar, atunci cand tot ceea ce a fost te-a adus in punctul acesta in care sufletul cauta mai mult, cand s-a saturat de suferinta si tristete, poate chiar exista un alt mod de a trai, unul plin de libertate si bucurie.
Teama de a trai, lipsa de incredere in viata.....care este raspunsul? Poate sa ne iubim atat de mult incat nimic sa nu mai conteze. Sa dam drumul la tot si sa ne abandonam in iubire, in incredere, ...oare ar mai avea loc atunci suferinta? Cine stie raspunsurile?
Eu una, nu le stiu inca, si da este greu, tot acest drum ....dar atunci cand un suflet minunat este langa mine, cu atata iubire si daruire, parca totul se lumineaza si in inima intra caldura si setea de fericire.
Cel mai bine ii poti invata pe oameni iubirea atunci cand tu esti exemplul prin care ea curge, cand tu deja traiesti in libertate si bucurie. Si Bogdan, are intr-adevar atat de multe minuni sa ne invete, pentru ca el insusi le traieste deja. Sunt extrem de recunoscatoare ca impartaseste cu mine, cu noi, experienta lui, atat de frumoasa, ca o suflare de aer proaspat, cu atata caldura si iubire. Multumesc din suflet <3
Nico
